Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Când Zeii se întâlnesc la malul Mării…

…Este mare Sărbătoare, cum a fost și vara aceasta (20-26 iunie), pe tărâmul unde, în numele Zeilor, cu 2.000 de ani în urmă, au apărut primele manifestări teatrale la noi. În vechiul Tomis, în briza Mării Negre, Festivalul Internațional de Teatru „Miturile Cetății”, imn de Frumos peste Dobrogea plină de legende. Acest admirabil Eveniment, realizat de Teatrul de Stat Constanța (director: Dana Dumitrescu) și Consiliul Județean Constanța, s-a născut nu din spuma mării, ci din Serile de teatru antic pe malul Mării Negre, în 1978. Atunci, s-a organizat întâiul Festival de teatru antic din țară, prezentându-se un fermecător spectacol „Legendele Atrizilor”, valorosul scenariu dramatic după Eschil, Euripide și Sofocle, realizat și regizat la înalte cote estetice de Silviu Purcărete. În 1981, la a II-a ediție a Serilor de teatru pe malul Mării, Teatrul din Constanța a prezentat alt spectacol-eveniment, după „Hecuba” lui Euripide, în remarcabila regie a lui Silviu Purcărete.

„Gaiţe“ de ecou la Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad!

…Nu cred că există teatru din România ce nu a jucat sau nu și-a propus în repertoriu piesa „Gaițele” de Alexandru Kirițescu (1888-1961). Apărută, mai întâi, sub titlul „Cuibul de viespi”, în 1930, la Teatrul „Regina Maria”, ea va fi pe afiș „Gaițele” în 1933, la premiera de la Naționalul bucureștean. O satiră de societate ce ascunde o farsă morbidă, comedie de mediu și de limbaj, dar, mai ales, o critică debordantă a autorului ireconciliabil cu lumea burgheză, un text primit cu răceală, pus la zid de cronica vremii. Să cutezi să montezi, în 2015, „Gaițele” este o provocare. Care, din fericire, Teatrului „Ioan Slavici” din Arad i-a reușit din plin. Meritul este, în primul rând, al experimentatului regizor Laurian Oniga, care a găsit cheia potrivită pentru acest spectacol în zilele noastre. Regizorul a punctat cu un veritabil „as” în start, când în difuzoarele sălii de teatru s-a auzit o voce interioară, în fond cea a lui Alexandru Kirițescu, explicând în două cuvinte de ce a scris piesa, cu înburgheziții care nu mai au suflete. Ei aveau să-l conteste pe autor în seara premierei, pentru că s-au recunoscut pe scenă. Prin această super-„uvertură”, Laurian Oniga a readus în mintea oamenilor de teatru istoria suferințelor autorului, care și-a văzut piesa, după premieră, minimalizată, considerată a nu stârni râsul decât prin mahalagismul dintr-o familie de bogătași. Ba, „Gaițele” a fost privită, în 1956, drept o catastrofă proletcultistă, căci dramaturgul demasca tăios o lume pe care majoritatea poporului român o ura la vremea aceea. Mâhnit de tratamentul piesei și al lui, Alexandru Kirițescu va pleca doi ani în Italia, unde va scrie „Borgia”, ca și necunoscută marelui public.

La Buzău, aplauze pentru Triunghiul Vedetelor

…În universul Festivalurilor teatrale din România, Teatrul de proiecte „George Ciprian” Buzău (director Gina Chivulescu) și-a găsit o nișă inedită, denumirea Festivalului, „Gala Vedetelor Vede Teatru”, definind Evenimentul. Fiecare ediție cu o temă, susținută de spectacole, colocvii și lansări de carte: Spectacolul-Vedetă, Actorul-Vedetă, Dramaturgul-Vedetă, Regizorul-Vedetă, Comedia-Vedetă, Vedeta: Actor-Regizor, Vedeta: Teatrul „George Ciprian”, Vedeta autentică, Sceno- graful-Vedetă. La ultima ediție, a XIII-a (director de Festival - Adrian Găzdaru), Muzica a fost Vedeta. Două muzici-două, mai ales că se împlinesc 20 de ani de la primul gong în teatrul profesionist din Buzău, inaugurat de regretatul Paul Ioachim, remarcabil actor și dramaturg. Opt zile de teatru-dans, teatru-concert, musicalul în colocviu, lansare de carte, secvețe din celebrul „West Side Story” - un spectacol-conferință cu regizorul Răzvan Mazilu și excelenții tineri Lucian Ionescu, Anca Florescu, Ana Bianca Popescu, Alina Petrică, Alexandra Dușa, Aylin Cadâr, Ioana Repciuc și Daniela Tocari.

Tudor Muşatescu şi farmecul comediei sentimentale

…Printre meritele ultimei ediții a Festivalului Comediei Românești - festCo, s-a numărat și prezența a trei dramaturgi autohtoni reprezentativi, mereu actuali: Teodor Mazilu, cu „Proștii sub clar de lună” (în pofida unui spectacol jenant montat la Naționalul timișorean!), Tudor Mușatescu și Alexandru Kirițescu, ultimul, firește, cu nemuritoarele „Gaițe”, frumos prezentate de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad.

Proştii sub eclipsă de lună

…Unul dintre dramaturgii români de referință, Teodor Mazilu (1930-1980), a fost redescoperit în ultimii doi ani, spre bucuria generală - regizori, actori, spectatori. Piesa „Mobilă și durere” a fost montată la Teatrul Nottara și, mai ales, la Centrul UNESCO, într-un minunat spectacol purtând marca regizorală a lui Victor Ioan Frunză. Acum, în Festivalul Comediei Românești - festCo, bucuria reîntâlnirii cu alt text minunat „Proștii sub clar de lună”, cu încântătorul, inconfundabilul dialog al lui Mazilu, cu existențialismul lui satiric, unde sublimul și ridicolul supraviețuiesc împreună, spectaculos, în scene memorabile, în care o serie de neica nimeni rostesc cuvinte pretențioase, din instinct gregar, toți prinși într-o asumată entuziastă stare de mediocritate, impostori, canalii sentimentale, limbuți, parșivi, ipocriți, servili, umili, șantajiști, tipi și tipe de periferie care nu au vreun complex în fața culturii, a logicii elementare, ei trăind liniștiți, în incultura lor, în paradoxurile realității, făcând parte din această lume pe dos, care îl apropie pe Teodor Mazilu de teatrul absurdului, fără ca autorul să se fi considerat vreodată ca făcând parte din acest curent. Superba irealitate satirică a lui Teodor Mazilu, nobil filosof al moralei scenice, al caracterelor, mișcată de infernalul mecanism al oglinzilor strâmbe, prinde de minune și vremurilor noastre. Orice surplus de modernizare formală nu reușește decât să deregleze fantastica operă mazileană, să-i răpească farmecul și miza.

„Trei surori“ britanice

…Trăim vremuri când, saturați de manele și telenovele, se caută și dramele de familie, cu problemele prezentului. Dacă aceste piese mai sunt și psihologice, ba mai au și umor, este OK. O astfel de piesă, ultima premieră de la Naționalul bucureștean, „Memoria apei”, de britanica Shelagh Stephenson, text de debut în dramnaturgie, în ’96, la 41 de ani, aureolat cu montări la Londra, Paris, New York, Tel Aviv. Piesa aduce aminte de vestita „Trei surori” a lui Cehov, deși autoarea declară că nu are nicio legătură cu uriașul dramaturg rus.

Luna Florilor, bogată şi în teatru!

…La început de Mai, așteptata Gală a Premiilor UNITER a mai fericit cu prezența un oraș din țară, în afara Capitalei. Acum, după Galele de la Sibiu, Iași, Târgu Mureș, a XXIV-a ediție la Oradea, în frumoasa sală a Teatrului Regina Maria. Gală interesantă, cu emoții și frumoasă participare a artiștilor bihoreni. Dar, în unele momente un „deja-vu”, ceea ce necesită puțin efort, în viitor, pentru ieșirea din rutină, de la prezentare la aceleași și aceleași Jurii…

Performanţă cu… 7 (şapte) spectatori în sală!

…Efervescența teatrului independent în România reprezintă un fenomen lăudabil, dar și trist. Este un strigăt de disperare și, în același timp, un jurământ de credință al tinerilor actori față de profesia aleasă. Cum puzderia de facultăți de teatru (mai ales particulare) scot anual cohorte de șomeri cu diplomă, iar o lege care să reglementeze raportul cerere-ofertă în teatrele profesioniste nu există, au apărut nenumărate teatre independente. Unele au reușit să-și găsească sponsori, relații, și supraviețuiesc. Altele se chinuie, cu o remarcabilă tenacitate a tinerilor actori.

Debutul lui Matei Vişniec!

…Cel mai jucat dramaturg român în lumea-ntreagă, la ora aceasta, prolificul, profundul Matei Vișniec, românul stabilit de peste trei decenii la Paris, a debutat la mijloc de aprilie 2016 cu o piesă… pentru copii! Un debut strălucit, la 60 de ani, la Teatrul de animație Țăndărică (manager general - valorosul Călin Mocanu), ajuns la 70 de ani!

Dragă societate, de ce eşti surdă?!

…Acesta este „acordul final”, morala gravă, tulburătoare a ultimei premiere de la Teatrul Național „Satiricus I.L. Caragiale” din Chișinău (director - Sandu Grecu, Artist al Poporului). Un spectacol dur, de atitudine și lacrimă, inclus în remarcabilul proiect al teatrului basarabean de a radiografia și diagnostica precis două categorii abandonate de actuala societate: copiii și bătrânii!

Vlad Massaci sau rafinamentul psihologiei scenice

…Unul dintre spectacolele de la care am plecat încântat că m-am numărat printre fericiții „martori” la proces se numește „Lut”, premieră din acest an la Naționalul bucureștean. De la tensiunea textului la jocul fascinant al „quintei” de actori, scenografia lui Andu Dumitrescu la remarcabilul demers scenic al regizorului Vlad Massaci, nu există decât sincere buchete de laude.