Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Ce „Fluturi“ de excepţie la Teatrul Excelsior!

...Noul an teatral a început cu două-trei spectacole de excepție. Unul, realmente de colecție, la Teatrul Excelsior (director: Adrian Găzdaru), cu o piesă celebră, „Fluturii sunt liberi”, scrisă, în 1969, de newyorkezul Leonard Gershe (1922-2002). Textul a făcut furori pe Broadway, unde s-a jucat de peste o mie de ori, a fost ecranizat în ’72, film cu Goldie Hawn și Edward Albert, a apărut în multe teatre din România, premiera pe țară fiind, în februarie ’78, la Oradea, în regia lui Otto Szombati Gille, cu Nicolae Barosan și Ileana Iurciuc, apoi în repertoriile de la „Cassandra” (spectacol preluat de Teatrul Mic în 2005), Petroșani, Brașov, Naționalele din Târgu-Mureș, Iași și Sibiu. Incredibila poveste de dragoste dintre un tânăr orb, de 20 de ani, Don - care preferă să trăiască pe cont propriu, mutându-se, în pofida atâtor impedimente, de unul singur ca să se maturizeze -, și zburdalnica Jill - divorțată, după şase zile de căsătorie, la 19 ani, cea care visează să devină actriță, deocamdată vecina de dincolo de o ușă încuiată de proprietar -, story-ul cu Don cel responsabil și Jill pentru care, aparent, „Viața e o joacă” tot cucerește generații de adolescenți și părinți.

Frumoasele surprize de la „Nottara“!

…Final de februarie 2017. „Nottara”, Teatrul de pe Bulevard, surprinde cu alte două frumoase surprize. Două premiere, pline de semnificații. Prima, „Iubire la oameni”, text scris de tânărul (32 de ani) belarus Dimitri Bogoslavski, în traducerea Ralucăi Rădulescu și regia rusoaicei Evghenia Berkovici. O piesă tulburătoare, despre aspirația către adevărul dur al vieții, cam același indiferent de punctele cardinale. Un spectacol rezultat al Experimentului teatral inedit organizat, în vara anului trecut, de Teatrul Nottara, Laboratorul de Teatru DENS inițiat de reputatul regizor rus Oleg Loevski. Trei echipe de actori au lucrat la foc continuu o săptămână la montarea a trei texte contemporane, cu trei regizori străini. „Iubirea la oameni” fiind unul dintre ele. Cu un evantai de actori minunați, care au făcut clar distincția față de spectacolul cu aceeași piesă montată (în afara Atelierului), toamna trecută, de Vlad Massaci, la Arad: Ion Grosu, Sorin Cociș, Ada Navrot, Dani Popescu, Anca Bejenaru, Ada Caropol, Sorina Ștefănescu, Carmen Lopăzan, Carmen Florescu și un surprinzător Vlad Trifaș, totodată și semnatarul unei muzici adecvate.

Teatrul Mic a trecut pe lângă un spectacol Mare

… Frumos început de 2017 pentru Teatrul Mic, aflat sub noul directorat al eminentului om de teatru Gelu Colgeac. Întâia premieră din noul an, un spectacol de ecou, cu toate atributele să devină o „lovitură” a stagiunii. Un text reprezentativ al expresionismului, „Deșteptarea primăverii” (subintitulat „O tragedie a copiilor”), scris în 1891 de Frank Wedekind (1867-1918), piesă care a șocat societatea acelor vremuri prin apărarea Libertății adolescenților față de rigiditatea părinților, a profesorilor. Text inovator, interzis, dar montat din 1906 (premiera la Berlin) în toată lumea, în mai toate formele, inclusiv un musical rock pe Broadway (2006)!

A parodiat cu vervă „Avarul“, uitând de „Măsură pentru măsură“!

…În orașul lui Nenea Iancu, la Ploiești, am mers mereu cu sufletul plin. La fotbal sau în Templul Thaliei. Acum, sportul-rege e scos din scenă, Petrolul de legendă fiind „îngropat” de ciocoii noi!... Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești înseamnă însă, în continuare, unul dintre cele mai bune din țară. Un colectiv excelent, repertoriu bogat și un nou director, Mihaela Rus, care și-a început mandatul, la 1 ianuarie 2016, cu un imperativ categoric clar și stimulativ: „Performanță!”. La cele trei secții: Dramă, Revistă și Teatru pentru copii.

„Ariel“, triptic de ecou, de la Ionescu la Ionesco!

…Râmnicu-Vâlcea, orașul provincial care, spre lauda lui, are două teatre profesioniste („Ariel” și „Anton Pann”), a oferit Cetății, în primul week-end de februarie, un triptic de ecou, gustat de public: piesele a doi dramaturgi români, unul de referință universală, iar între ei una semnată de un american celebru. Toate cu săli pline ochi!

Atât de căutata şi de dificila Comedie!

...De când lumea, și nu numai la noi, publicul e înnebunit după comedie. Cel mai dificil gen teatral. De scris, de regizat, de jucat. Cel mai greu este să faci oamenii să râdă sănătos, ca prin râs să se detașeze de racilele vremurilor. Există comedii și comedii. Dar niciuna nu trebuie tratată superficial. Ca o „obligație de serviciu”. Ci cu toată seriozitatea, căutând atât piesa, cât și actorii și regizorul cu afinități pentru textul respectiv. Ceea ce, în ultima vreme, se uită, pe ici, pe colo...

Fermecătorul, dar uitatul romancier Gib Mihăescu, minunat debut pe scenă la... Chişinău!

…Figură reprezentativă în literatura română, chiar dacă a părăsit Viața la doar 41 de ani, romancierul Gib Mihăescu a cam fost uitat. Rămân să redea o epocă și frământările ei, misterele feminine, cărțile lui de mare succes (interzise o vreme!) „Rusoaica”, „Grandiflora”, „Zilele și nopțile unui student întârziat”, „Donna Alba”, scrise într-un interval scurt (1928-1935 - anul dispariției sale). A cochetat și cu teatrul, dar n-a lăsat decât un volum („Pavilionul cu umbre”, titlu care, împreună cu piesa scurtă „Criză la barou” au apărut la Teatrul Național Radiofonic). Adevăratul debut de dramaturg, cel pe scenă, a avut loc la… 123 de ani de la nașterea sa. S-a produs de drept la Teatrul Național „Mihai Eminescu” Chișinău (unde Gib Mihăescu a fost consilier artistic!) și de fapt la Naționalul din București, acum două săptămâni, cu prilejul aplaudatului turneu al teatrului basarabean. Debutul s-a numit „În ochii tăi fermecători” (titlul unui cunoscut tangou al vremurilor trecute, aparținând ilustrului Cristian Vasile) și a însemnat remarcabila dramatizare a unor romane și nuvele realizată de valorosul regizor basarabean Alexandru Vasilachi. El a creat o splendoare de spectacol, tulburător, chiar mistuitor, în care aerul acelor vremuri grele, de după Primul Război Mondial, sunt superb redate prin desenul scenic de maestru, fiorul, forța fiecărei scene, decorul sugestiv, nemuritoare melosuri ale unor compozitori vestiți (Moscopol, Botez) și jocul admirabil al întregii trupe.

Teatrul Naţional Chişinău-Bucureşti, falnic Pod de Teatru peste Prut!

... Acum patru ani, remarcabilul actor și regizor Petru Hadârcă, directorul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a avut o idee extraordinară: un Pod de Teatru peste Prut, unul cum nu s-a mai văzut, la nivel de Teatre Naționale. Și, așa, în acești ultimi patru ani, Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău a prezentat, în fiecare iarnă, trei-patru spectacole pe scena Naționalului „I.L. Caragiale” din București. Iar Naționalul condus cu succes de Ion Caramitru a jucat și el pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” de dincolo de Prut unele dintre cele mai bune producții ale primei scene din România. Un schimb minunat pentru generații diferite de spectatori din cele două inimi ale Culturii Române, întărit, de doi ani, și de Gala Teatrelor Naționale din România desfășurată, cu mare succes, pe prima scenă basarabeană.

Lungul drum al piesei româneşti către scenă

…Dramaturgia face parte dintre genurile literare, împreună cu poezia și proza. Din nefericire, la noi, Dramaturgia este Cenușăreasa, în pofida unei nobile tradiții, fiind suficient să amintim despre Caragiale și despre Eugen Ionesco, despre vârfurile unor pleiade de autori dramatici (Sorescu, Mazilu, Băieșu, D.R. Popescu, Solomon, Naghiu, Naum, Horia Lovinescu, Tudor Popescu etc.), ajungând la Matei Vișniec, românul jucat în ultimii ani în peste 25 de țări. Și totuși, la ora actuală, destui susțin că nu avem Dramaturgie contemporană autohtonă. I-am contrat mereu, cu suficiente argumente. Unul dintre ele îl reprezintă Concursurile Naționale de Dramaturgie. Acum doi ani existau nu mai puțin de 8 (opt) asemenea surse de piese de toate genurile: Concursul „Cea mai bună piesă a anului”, organizat de UNITER; Concursul de Comedie românească - festCo, Teatrul de Comedie; Concursul de Comedie, Festivalul Național de Comedie - Teatrul „Fani Tardini” Galați; Concursul Dramaturgie contemporană - Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara; Concursul „Cea mai bună piesă scurtă” - Teatrul „Regina Maria” Oradea; Concursul „Dramaturgie în Doi” - Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu; Cea de Monodramă - Gala Star Bacău; Concursul de dramaturgie „Goana după fluturi” - Râmnicu-Vâlcea. Am spus „au existat”, pentru că, la ora actuală, două dintre Concursuri (cele organizate de teatrele din Galați și din Giurgiu) nu mai există!?! Dacă ne mai amintim că, în urmă cu vreun deceniu, a existat și un Concurs de Dramaturgie al Ministerului Culturii, regresul apare cât se poate de clar.

Shakespeare trăieşte şi nu îmbătrâneşte!

...Cel mai mare dramaturg al omenirii, englezul William Shakespeare, a făcut patru secole de când s-a ridicat între îngeri. Eveniment de istorie pe care Guvernul Marii Britanii l-a tratat cum se cuvine, întregul An trecut fiind comemorat în toate colțurile Terrei, confirmând acea replică devenită legendară: „Lumea-ntreagă e o scenă/ Și toți oamenii-s actori” (piesa „Cum vă place”). Anul Shakespeare 400 a născut multiple evenimente și în România, care apare, ca țară, cu o referință doar, în piesa shakesperiană („Pericle”), fără a uita că poetul nostru național, Mihai Eminescu, i-a dedicat Marelui Will un poem („Cărțile”). Finalul de Eveniment 400 s-a petrecut, la noi, pe scena Teatrului Nottara, care a prezentat un uluitor recital „Nobile William” al actorului Michael Pennington, de la vestita Royal Shakespeare Company, poate cel mai mare interpret britanic al lui Hamlet. Și cu un alt recital aparte („Lumea-ntreagă e o scenă”) al actorului Emil Boroghină, directorul Festivalului Internațional Shakespeare, ajuns la Ediția X în România!

Semne bune Anii au!

…2016, ca An teatral, s-a încheiat, dincolo de evantaiul de Festivaluri diverse și, în general, cu mare ecou de public, și cu o veste incredibilă pentru vremurile în care trăim! La Bistrița, la 26 noiembrie (cu o zi înainte de data nașterii lui Liviu Rebreanu), s-a înființat un nou teatru profesionist în România! Cel de proiecte purtând numele reputatului romancier Liviu Rebreanu, fiu al locurilor, totodată și un pasionat dramaturg!