Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

…De neconceput, dacă nu revoltător, în lumea teatrului româneasc ultima rotiţă dintr-un spectacol o reprezintă dramaturgul! Autorul piesei fără de care nu se poate porni o nouă premieră, la fel de important ca şi actorii, regizorul, scenograful şi nevăzuta echipă tehnică. Numai că acest element vital este marginalizat, iar în cazul dramaturgilor autohtoni chiar ocolit, de multe ori omis de pe afişe şi din caiete-program, din cauza spaţiului (Sic!), zice-se, dar din lipsă de interes, dacă e să respectăm adevărul. Nu mai vorbesc că un autor român primeşte, în cele mai multe cazuri, pentru achiziţia textului, un mic „mărunţiş”, aşa, de ochii lumii, în contrast jenant cu milioanele regizorilor, unii pentru veritabile şuşe, chiar şi eşecuri, salvate de prieteni din presa de specialitate. Pe vremuri, un dramaturg (ca şi un prozator) autohton putea trăi civilizat cu o piesă bună jucată sau cu un roman serios. Astăzi, cu excepţii de 5%, s-ar muri de foame doar cu literatura. A mai rămas amorul artei, fără de care meseria scrisului ar muri…

…Cunosc dramaturgi care, nevăzuţi, neştiuţi, au plătit să fie jucaţi! Cum există doi-trei care au refuzat să primească vreau ban, ca achiziţie sau tantieme, numai să-şi vadă pe scenă texte lăudate de critică, ba şi câştigătoare de Concursuri de dramaturgie, decise de jurii formate din oameni de teatru. Nici opinia „juraţilor” competenţi nu a contat, ci tirania regizorilor, care, în multe cazuri, stabilesc repertoriile, viziunea directorială a unui (unor) teatre, ei resping textele profesioniştilor pentru a monta scriiturile lor, adaptări sau bazate pe ideea unui scriitor, ceea ce mai aduce un mic plus la bugetul directorului de scenă! Aceasta este marea cauză pentru care piesele câştigătoare la Concursuri de dramaturgie nu se joacă, făcând inutile respectivele jurizări, pentru care se cheltuieşte totuşi bani.

…Tot o formă de „respect” pentru autor o reprezintă şi festivalurile autohtone, necesare, multe minunate în această cruntă criză financiară. În Festivaluri se acordă Premii pentru actor, actriţă, rol secundar-masculin şi feminin, pentru spectacol, regie, scenografie, debut, coloană sonoră etc. Numai pentru autor nu! A existat, toamna aceasta, o nobilă excepţie la Festivalul de Animaţie „Gulliver” Galaţi: un membru al juriului, o reputată regizoare, a propus să se acorde şi premiul pentru autorul unei piese care triumfase la „cel mai bun spectacol”, „interpretare” şi „scenografie”. S-a acordat, ca o necesară normalitate şi în teatrul românesc!

…Toată această nepăsare, indiferenţă a multor directori de teatre şi regizori faţă de autorii autohtoni a fost aruncată în aer de un Sondaj IMAS efectuat printre spectatori anul trecut, la excelenta iniţiativă a Teatrului Nottara. La capitolul „Criterii importante pentru alegerea unui spectacol de teatru”, răspunsurile au sunat astfel:

1. Actorii - 87%;

2. Autorul piesei - 61%;

3. Recomandările prietenilor, cunoscuţilor - 54%!

4. Regizorii - 49%!!!

Şi cifrele se cer ascultate, nu credeţi?

Add comment


Security code
Refresh