Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

… Adesea, o mână de actori aranjează un text și îl joacă, în numele „creației colective”, din care lipsește regizorul profesionist sau dramaturgul. Ba, actori și regizori își pun în scenă proprii scriituri, multe șchioape. Din lipsă de fonduri sau din orgolii. Și tot adesea, un asemenea spectacol fără un profesionist de control, încălcând necesara diviziune a responsabilităților, nu rezistă la o evaluare artistică serioasă.

…În cadrul Festivalului Internațional de Teatru Independent UnderCloud, am urmărit un spectacol „București. Instalație umană”, numit „de și cu”. În scenă au fost nouă interpreți, cinci fete și patru băieți, într-un vizibil spectacol tineresc, modern ca formă. Printre cele 15 nume trecute pe flaierul-program și… Florin Fieroiu, excelentul coregraf, și Radu-Alexandru Nica, valorosul regizor sibian cu performanțe de răsunet. Cu siguranță, cei doi au girat acest spectacol, început în foaier, unde interpreții au așteptat spectatorii cu dreptunghiuri mari pe față, lupe în măsură să mărească imaginea spectatorului și să o micșoreze pe a actorului. Debut spectaculos, în ton cu titlul reprezentației „București. Instalație umană”, semn că bucureștenii au devenit niște roboți, înconjurați de oameni și de fenomene fără suflet.

…A urmat pe scena cu nouă pupitre și un ecran uriaș pe perete o avalanșă de imagini-film și texte-blitz în care s-a încercat prinderea tuturor problemelor Bucureștilor (multe și ale României!), vechi și actuale. Într-un demers agitatoric susținut cu talent actoricesc și dinamică. Numai că din această creație colectivă, interesantă ca idee, a lipsit un element important, dramaturgul! Un dramaturg experimentat n-ar fi prezentat un uriaș amalgam de probleme, dinainte și după Ceaușescu, scopul fiind de a nu scăpa nimic: dărâmarea caselor din Uranus pentru clădirea Casei Poporului, discursurile de lemn ale dictatorului, cutremurul din ’77, amănuntul că Muzeul Antipa se află în fața clădirii Guvernului, adică politicieni și fosile, înainte și acum.

…Prezentul a fost stors de toate, într-o colecție de fapte diverse arhiștiute, de la Biserică, blocurile toate cu… bulină roșie, la puzderia, din cinci în cinci metri, de bănci, farmacii, case de pariuri, magazine Megaimage, lipsa de civilizație a străzii, alegerile pentru care se poate și „priza”, lipsa de ospitalitate, sexul în toalete și telenovela alegerii conducerii Operei. N-au lipsit nume, chipuri vinovate, în fond, puține din cele multe, Iliescu, Udrea, Oprea, Voiculescu, Voicu etc. Toate de-a valma, în ritm alert, cu voci uneori prea scăzute, adică Efecte, efecte fără Cauze. Doar Tragedia Colectiv a fost tratată cum se cuvenea: „Eroare sau iresponsabilitate?”, „Accident sau crimă?”, „Incompetență sau greșeală?”. Întotdeauna, prea mult strică!... Din spectacolul produs de ArCuB rămân jocul unor tineri actori (Ilinca Manolache, Ada Galeș, Ada Lupu, Nicolas Cațianis, Andu Dumitrescu) și acea replică din final „Învățați ce drepturi aveți!”… Cam puțin pentru atâta zgomot, fie el modern, și ceea ce știam…

Add comment


Security code
Refresh