Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

…Cel mai jucat dramaturg român în lumea-ntreagă, la ora aceasta, prolificul, profundul Matei Vișniec, românul stabilit de peste trei decenii la Paris, a debutat la mijloc de aprilie 2016 cu o piesă… pentru copii! Un debut strălucit, la 60 de ani, la Teatrul de animație Țăndărică (manager general - valorosul Călin Mocanu), ajuns la 70 de ani!

…Debutul reputatului dramaturg se numește „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, poem prins și în volumul pentru copii cu același titlu, lansat cu câteva minute înaintea începerii reprezentației de la „Țăndărică”. Lansare în care autorul mărturisea că a scris acest text în numele copilăriei fascinante trăită în Rădăuți, dar și al copilului de astăzi care se trezește uneori în omul matur.

...Copilul care are nevoie de protecție tot timpul cât este viu, acolo, în străfundurile sufletului nostru… Copilul care începe să descopere lumea, mai ales oamenii… Puștiul întrebărilor ciudate, uneori dure, dureroase, preadolescentul pentru care nu există întrebări-cheie, probleme fără rezolvare. „Omul de zăpadă” s-a relevant ca o piesă nu doar pentru copii, ci despre viața umană în treptele ei…

…„Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” este o frumoasă poveste despre copilărie, simbol de puritate și sentimente nobile. „Omul de zăpadă” este semnificația prieteniei, a bunătății sufletului, a sacrificiului asumat, tenacității și speranței. O morală activă a vieții… Omul de zăpadă al copilăriei fiecăruia dintre noi, conștient că se topește sub venirea primăverii, își face prieteni o rândunică, un iepuraș, o veveriță și o marmotă, un castor și un lup și îi ajută pe toți, dându-le morcovul-nas, fularul, căciula, nasturii, ca ei să nu moară de foame, de frig. El nu va înceta să spere, în pofida topirii treptate, că va ajunge în fața Soarelui. Acolo, în Țara Soarelui Răsare (nu Japonia!), Soarele îl va primi pe Omul de zăpadă și îl va transforma în Vis, promițându-i că va redeveni el odată cu venirea iernii… Este o admirabilă parabolă a prezentului nostru, în care noi, cei mari, uităm, sub înghețul sau dezghețul Vieții, de prietenie, de bucuria de a dărui și de a salva, de forța speranței.

…Acest text încântător a devenit, sub bagheta rafinată de regizor a actorului Ioan Brancu (interpretul Omului de zăpadă), o tulburătoare poezie scenică. Într-o veritabilă Simfonie în alb (toți actorii mânuitori de păpuși în alb), cu ritm, sensibilitate, cu dansuri aplaudate (ale Iepurașului și Lupului), cu o morală subtilă a spectacolului, într-un final absolut feeric, când baloane mici și mari de săpun pluteau peste scenă și sală. Peste admirabilii actori Liliana Gavrilescu, Mariana Zaharia, Leonard Dodan (printre altele și Soarele), Robert Trifan și… Ioan Brancu, superbi interpreți ai mai multor personaje, în superscenografia și sculptura modernă ale lui Marian Sandu și în muzica de maestru a lui Cari Tibor. Un final de poveste pentru un spectacol nu de povestit, ci de văzut, după un text rar, de filosofie a Vieții fără vârste…

Add comment


Security code
Refresh