Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

…Am ascultat, cutremurat, în două seri, la Radio România Cultural, un Spectacol-document în două părți: „Plânsul pământului” și „Pâinea cea de-a pururi”, ultima producție a Teatrului Național Radiofonic. O spovedanie a ororilor pe timp de pace ale comuniștilor sovietici. Pe Volga, în 1921, în Ucraina - 1933 și în Moldova sovietică, între 1944 şi 1946. Un Spectacol uluitor, cu monstruozitățile înfometării ce au omorât mai mulți oameni decât Războiul! O sociologie a foametei, pornind de la „Cartea Foametei”, citită cu lacrimi, a Larisei Turea (în prezent secretar literar la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău). Au urmat o dramatizare minuțioasă a Magdei Duțu (totodată și producătorul spectacolului) și regia de mare profunzime ideatică și vibrație sentimentală a lui Petru Hadârcă (directorul Naționalului din Chișinău), cu o distribuție de excepție, actori de prim-plan înfiorați și ei de ororile Păcii sovietice: Ion Caramitru, Rodica Mandache, Mircea Rusu, Petru Hadârcă, Amalia Ciolan, Mihai Bica, Orodel Olaru, Annemary Ziegler, Mircea Constantinescu, Marcelo Cobzariu, Julieta Strâmbeanu, Dorin Andone, Alexandru Nedelcu.

…Am ascultat plângând acest senzațional Spectacol de teatru radiofonic. Nu poți crede că se poate întâmpla așa ceva! Nu-i adevărat că oamenii au ajuns să mănânce câini și pisici, să-și ucidă un copil ca să-i hrănească pe ceilalți, să-și fiarbă morții ca să nu moară de foame!?!… Nu, așa ceva nu este posibil! Dar s-a petrecut! Pe Volga, în Ucraina, în Moldova noastră de suflet, pe vrema sovietizării ei… Nu mai este vorba despre Ororile Războiului, ci ale Păcii comuniste! Pe vremea aceea a Foametei ucigătoare, a avea în casă un colț de pâinică însemna pericol de moarte, iar cuvântul Foame nu era permis să fie rostit, căci Moscova susținea, cu cinism neegalat, „Moldova sovietică huzurește și înflorește”!?!

…Un spectacol de teatru-document, de istorie adevărată, necosmetizată, adevăruri târzii despre crimele fără arme comise de sovietici. Un Timp trăit sub condiția animalului, de un tragic uman ce nu trebuie uitat, dimpotrivă este necesar să-l afle și tinerii, și occidentalii, pentru o interpretare mult mai profundă a ceea ce a însemnat Cataclismul numit Comunismul sovietic.

…În aceeași Integrală basarabeană (sintagma îmi aparține) se pot înscrie și spectacolele „Copiii foamei” (de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău) și „20 de zile în Siberia” (la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București). Acestea, împreună cu „Plânsul pământului” (de la Teatrul Național Radiofonic) ar putea fi urmărite într-un mic Festival de trei zile, cu dezbateri în toată România. Ba, la câți români trăiesc în acest moment pe mai toate fusele orare, cred că în marile comunități românești ar însemna nu doar o Lecție de Istorie adevărată, ci și de fenomenologie umană. Un Proiect ce ar putea fi susținut de Ministerul Culturii din România și din Republica Moldova, ca și de Institutul Cultural din cele două țări. Adevărul istoric nu trebuie ascuns vreodată!

Add comment


Security code
Refresh