Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

...Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (director - valorosul actor și regizor Petru Hadârcă) a jucat două spectacole și în acest ianuarie (după noiembrie 2014) pe scena Naționalului bucureștean, încântând estetic și, mai ales, prin exemplarul curaj în abordarea teribilelor probleme ale prezentului.

...Spectacolul ce a bulversat, unul de teatru politic la cote înalte, a fost „Casa de pe graniță”, cu piesa cunoscutului dramaturg polonez Slawomir Mrozek, considerat un as al suprarealismului politic în literatură. O piesă (scrisă în 1967!) văzută în România în montarea lui Tompa Gabor, la Sibiu (2005), și Marcel Țop, la Baia Mare (octombrie 2015). Un text considerat de la început o „profeție absurdă, periculos de reală” pentru un Mileniu învolburat de războaie și refugiați. „Casa de pe graniță” putea fi oriunde, în Polonia și în Basarabia, în Ucraina și, Doamne ferește, în România. O casă prin mijlocul căreia se trasează o graniță, două lumi, două fațete ale Libertății și Adevărului, noi granițe între oameni, între trecut și viitor, un Prezent pe care nu-l mai înțelegem!

...Un extraordinar spectacol realizat, la Chișinău, de o valoroasă și curajoasă echipă poloneză (regizoarea Agnieszka Korytkowska-Mazur - e și semnatara tăioasei adaptări atât de actuală; scenograful Pavel Dobrzycki) - basarabeană (admirabila trupă de 16 actori). O reprezentație în care barierele sunt ale sistemelor politice, parșive și fariseice, care impun granițe fizice și morale pe care nu ai voie să le treci dacă vrei să supraviețuiești în abis. Granițe absurde, letale, care, iată, există și dincolo de comunism.

...Într-o casă obișnuită, undeva, în lume, unde o familie frumoasă (soții, socrii soțului și cei doi copii sunt la cină) este deodată dezrădăcinată prin trasarea de o comisie internațională a unei granițe prin mijlocul modestului lăcaș. Restricții totale (soacra e împușcată pentru că a mers în camera ei alăturată!). Comisia europeană, formată din zece persoane, devine imediat un „bâlci al deșertăciunilor”, în frunte cu o blondă bondoacă (Lilia Bejan) care vorbește în germană și un tip filiform (Petru Oistric) vorbitor de rusă, ambii aruncând în aer sala care i-a recunoscut pe prietenii... Merkel și Putin. Viața pașnicilor locuitori ai casei împărțite-n două peste noapte devine un calvar, cu filatori, militari, vameși, reflectoare puse-n ochi, totul urmărit, contabilizat, inclusiv numărul gogoșilor mâncate și al ceștilor cu apă sau cu țuică. Este „lumea strălucirilor false și a minciunii” în care Mrozek se înăbușea. O lume actuală pe care remarcabila regizoare poloneză și minunații actori din Chișinău (Petru Hadârcă, Silvia Luca, Iurie Negoiță, Ninela Caranfil, Igor Babiac, Anișoara Bunescu, Draga Dumitrița-Drumi, Ana Tkacenko, Mihaela Damian-Oistric, Doriana Zubcu-Mărginean, Valentin Zorilă, Ion Mocanu, Iurie Focșa, Iurie Radu) au potențat-o vibrant, spectacolul continuând în mintea noastră și după ce am ajuns în casa noastră, deocamdată, pe o graniță morală...

Add comment


Security code
Refresh