Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

…O celebră piesă din Commedia dell’Arte: „Trei gemeni venețieni”. Jucată în toată lumea, și la Naționalul bucureștean, acum 42 de ani, în traducerea și regia lui David Esrig, cu Marin Moraru și Gheorghe Dinică. Autorul, un actor din trupa vestitului Carlo Goldoni, tatăl ilustrului text „Doi gemeni venețieni”. Părintele „tripleților”, Antonio Mattiuzzi zis Collalto (tot atât de bine zis și Pantalone, pentru seria de roluri jucate!). La 27 de ani după premiera „Gemenilor” lui Goldoni, Collalto-Pantalone rescrie, în 1775, aplaudatul text, schimbând numărul fraților (din doi devin trei, ca încurcăturile să fie și mai mari!) și locul acțiunii, din falnica Veneţie într-un han din Parisul secolului al XVIII-lea. La han vin cei trei Zanetto, Marinarul, Venețianul și cel din Bergamo. Primul să-și plângă iubirea în băutură, ceilalți doi, un poet și un adolescent cu instinct, să-și caute dragostea.

…La han, cei trei declanșează valuri de încurcături, confuzii, în ritm vijelios, cu mare haz, qui-pro-quo-uri, intrând și ieșind pe cele zece uși, comic suculent, de situație și limbaj, stilul debordant, spumos, al Commediei dell’Arte, care cere actori totali, de improvizație, mișcare nebună, cu harul divin al umorului.

…La Teatrul Mic, cei „Trei gemeni venețieni” au găsit un regizor (Nona Ciobanu) și un buchet de artiști dotați cu marea Artă a actoriei, care au reușit un spectacol de referință. Rolul cel mai greu, al celor trei frați, i-a fost încredințat lui Cristi Iacob, care reușește o creație absolut uluitoare, de senzație. În Fratele-marinar, mereu cu damigeana după el, improvizând fascinant cu termeni de vaporean, în Fratele-poet, timid, ba chiar prostuț, și Fratele-adolescent, dispus să se căsătorească la prima vedere cu încântătoarea hangiță Argentina (interpretată cu nerv și șarm de Simona Mihăescu). Trei frați, trei tipologii diferite, pe care Cristi Iacob le schimbă genial în viteza secundei, realizând un „triptic” teatral de neuitat. Mă încumet să spun că a fost interpretarea carierei sale, până acum. Cu siguranță, la uriașul său talent, vor urma și alte bijuterii scenice.

…Minunată și Oana Albu în dublul rol - Scapino, bătrânelul valet al bergamascului, într-un travesti excepțional; îndurerata soție Eleonora, venită să-și caute Marinarul. Remarcabili Tache Florescu în Arlechino, valetul Venețianului, și Avram Birău, în tatăl Angeliquei. Dublul rol interesant, cu umor, și pentru Radu Zetu, în Angelique, bărbat-femeie (!), și băiatul de la han. O revelație, revenirea pe scenă a lui Iulian Bălțătescu, după ani buni de scenografie (a semnat cu talent și decorul în spectacolul revenirii; costumele de efect au semnătura Doinei Levintza!), cu nerv, umor, admirabil în transformarea rapidă, prin voce, din Polițist în Comisar și în Grefier. Logic ca, în Festivalul Comediei de la Galați, Teatrul Mic să obțină trei premii pentru „Trei gemeni venețieni”: Cel mai bun actor - Cristi Iacob; Cea mai bună actriță, rol secundar - Oana Albu; Premiul de regie: Nona Ciobanu. Un adevărat triumf!

Add comment


Security code
Refresh