Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

La taifas cu activiştii

Despre Cristian Mungiu şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, toată lumea a aflat că a luat Palme d’Or la Cannes. Unii au văzut şi filmul. Mai mulţi ca de obicei, dar se putea şi mai bine.

La taifas cu Secvenţe

E anul Festivalurilor, cu majuscule. Cel de la Sighişoara, aflat la prima ediţie, a avut însă o seară de neuitat. Într-un oraş plin de farmec, unul dintre cele mai originale şi pline de istorie. Abia însă de mai are un cinematograf… Îi zice foarte elegant „Aristocrat”, are o sală şic, dar proiecţii puţine şi deocamdată nici spectatorii nu dau buzna. În schimb, atunci când s-a oferit în piaţa din Cetate, pe un ecran gonflabil, o peliculă-cult a cinematografiei noastre, lumea a venit. A stat şi mai apoi a întrebat cu spor.

La taifas cu femeile

După ce au apărut, fără exagerare, mii de cărţi motivaţionale, cum să faci şi să dregi, americanii, inventatorii lor, s-au gândit să mai facă şi un film. Au avut grijă să îşi bată joc întâi de tot ce a avut succes la cititori şi mai ales la cititoare şi au luat-o de la capăt, după aceeaşi reţetă. Pe ea o ştim prea bine din rolul doctoriţei Izzy, din „Anatomia lui Grey”, unde arată mai degrabă a fotomodel, ceea ce a şi fost ca rol.

La taifas cu Francesca

Veneţia 66 a însemnat pentru români prezenţa în secţiunea Orizonturi a debutului în lungmetraj al regizorului, scenaristului şi coproducătorului Bobby Păunescu. Filmul se numeşte „Francesca” şi este primul rol principal al Monicăi Bârlădeanu, pe care am văzut-o deja în frumoasa asistentă eficientă şi săritoare din „Moartea domnului Lăzărescu” ori în italianca dintr-un episod al faimosului serial „Lost”.

La Taifas cu Tarantino

Mulţi vor spune despre filmul „Ticăloşi fără glorie” că este unul de război, ce-i drept, remarcabil. De fapt, lucrurile sunt mult mai subtile. Scenariul este croit pe un joc ingenios de limbi străine.

La taifas cu extratereştrii

Cam o dată ce Odeonul ne răsfăţa, prezentându-ne 20 de minute din viitorul film al lui James Cameron, sosea, tot în 3D, şi acest desen animat suficient de sofisticat, „Bătălie pentru Terra”.

La taifas cu Cealaltă Irina

Anul acesta, mai mult decât Festivalul Anonimul în sine, s-a comentat cum se va decerna Marele Premiu. Mai exact, cine va fi juriul. Unul mai numeros ca niciodată, adică publicul, dar unul cu o vechime de cinci ediţii. Au fost şapte pelicule în competiţie din cele mai variate locuri de pe Pământ. Kazahstan, Turcia, Coreea de Sud + SUA, Argentina, Franţa, Chile + Spania şi România. Cinefilii au stat până în zori în camping, sub clar de lună cu multe stele, uneori căzătoare, să le vadă, să le cântărească şi să le aleagă. Trei erau cu nume de fete, Tulpan , Stella şi Irina, trei erau regizate de femei, şi mai toate cu copii deja născuţi sau încă pe drum.

La taifas cu Sandra Bullock

Dacă până acum a avut roluri de fată simpatică sau serioasă, Sandra Bullock s-a gândit să schimbe un pic registrul în pelicula „Vrei să te însori cu mine” şi a interpretat o... scorpie.

La taifas cu crângăşenii

Ştiu. Acest cuvânt nu există în dicţionare. L-a inventat un maestru de ceremonii, care, timp de cinci seri, a antrenat publicul din Parcul Crângaşi. Locuitorii sectorului 6 au venit, la propriu, cu mic cu mare, chiar şi cu sugari, care n-au făcut comentarii golăneşti..., să vadă filme, la Festivalul CinéCinema.

La taifas cu Harry Potter

Magul nu şi-a pierdut misterul nici la a şasea întâlnire. Regizorul Davis Yates este foarte inventiv şi a colaborat perfect cu scriitoarea care a dat marea lovitură de sfârşit şi de început de secol, J.K. Rowling. Chiar dacă actorii au crescut, nu te deranjează ca spectator, ba devine chiar mai interesant, în special că nu le-a dat prin cap să-l schimbe pe vreunul dintre ei.

La taifas cu Chéri

Adesea pe la noi, pe la televizor, vezi tot felul de cupluri ciudate, cu diferenţă mare de vârstă într-o direcţie sau alta. Din păcate, este un motiv pentru care nu mai poţi crede că mai există şi poveşti frumoase. Regizorul Stephen Frears este cel care a fost preşedintele juriului când a luat Cristian Mungiu Palme d’Or-ul. După ce a avut un succes nebun cu „Regina”, a ecranizat-o pe franţuzoaica, foarte citită la vremea sa, Colette.