1. „Viaţa e minunată”
Socotit cel mai renumit film de Crăciun al tuturor timpurilor (regizat de Frank Capra în 1946), nu poate fi vizionat fără să adune câteva lacrimi, fie şi pe ascuns, din partea spectatorilor. Extrem de sentimental şi petrecându-se într-o perioadă de mare sărăcie, imediat după cel de-al doilea război mondial, pelicula alb-negru îl are ca personaj principal pe un tip interpretat de James Stewart, care încearcă să-şi ia zilele. Noroc că apare un înger păzitor, Travers, care îi arată ce-ar însemna viaţa celorlalţi fără el. Nimeni nu va uita că, de câte ori sună un clopoţel, înseamnă că un îngeraş şi-a primit aripile mult visate!

Crăciunul a venit la Cannes încă de acum şapte luni, când grădina unui elegant hotel a fost „ninsă”, iar brazii împodobiţi cu globuri, spre a face reclamă acestei poveşti cu adevărat nemuritoare. Istoria are peste un secol şi jumătate, şi cineaştii au ecranizat-o în fel şi chip. De la desenele animate ale lui Disney până la recentul 3D.

O comedie pe cinste, numai bună de sfârşit de an! Chiar dacă nu vor fi cronici strălucite, în mod sigur vă veţi distra pe parcursul vizionării, cu condiţia să nu fiţi prea cârcotaşi. În schimb, o veţi uita în secunda următoare.

La aproape zece ani după „Veronica” Elisabetei Bostan şi la cinci ani după „Mama”, filmul aceleiaşi regizoare, în coproducţie româno-sovietică, marele Ion Popescu Gopo face în 1981 o peliculă relativ similară: „Maria-Mirabela”. Nenumărate fetiţe din România poartă numele acestor personaje. Culmea, aveam să descopăr zilele trecute desenul animat integral amestecat cu actori, creaţie a lui Gopo, cel care a luat Palme d’Or-ul, pentru „Scurtă istorie” în 1957, tocmai în Canada, cu ocazia Festivalului Filmului Românesc de la Montreal.