Ce legătură o exista între durerile în genunchi ale bunicii, care apăreau când se înnora cerul, şi degetele deformate de la mâini, urâţite de parcă le bătuse un vânt nebun, pe care le ascundea cu greu marea cântăreaţă Edith Piaf? Ei bine, încheieturile bunicii erau sensibile la schimbările vremii, iar medicina numeşte aceste dureri meteosensibile. Schilodirea articulaţiilor mici, urâţirea degetelor de la mâini, în cazul marei şansonetiste Piaf şi toate aceste deteriorări ale încheieturilor se încadrează în bolile de reumatism.
De multe ori se poate întâlni un bărbat cât bradul, care se schimonoseşte de durere la fiecare pas, de parcă ar călca pe cioburi. Chinul lui porneşte din articulaţiile şoldului şi ale genunchiului, care s-au stricat de la atâta uzură de se freacă os pe os, fără nici o lubrifiere între suprafeţele osoase. Şi acest necaz, apărut odată cu trecerea anilor, face parte tot din sinistra familie a bolilor reumatice. Nu cred că există om care să fi scăpat de aceste dureri în încheieturi. Afecţiunile aliniate sub acolada maladiilor de acest tip sunt multe, peste 120, însă se împart în două clase mari: boli degenerative de uzură, adică artroze, şi boli inflamatorii în articulaţii. În ceea ce priveşte prima clasă, adică artrozele, are loc o degradare a cartilajelor ce acoperă osul, care, odată cu trecerea anilor, îşi pierd elasticitatea şi lustrul şi devin rugoase. Cartilajul, împreună cu lichidul fabricat de căptuşeala încheieturii, numită sinuvială, asigură amortizarea şi produce un fel de lubrifiere, ca la piesele unei maşini. Acest component de care vorbim este un ţesut fără reţea nervoasă, deci el în sine nu doare, dar iată cum apar neplăcerile: nervii brăzdează oasele şi atunci când, fără interpunerea unui cartilaj perfect, se ating suprafeţele şi se freacă os pe os, intervin durerile mari ale artrozelor.
Care sunt simptomele bolilor de degenerare, de uzură, ale articulaţiilor? În primul rând, apare durerea. În paralel se reduce mobilitatea şi apoi se umflă locul, adică se tumefiază şi uneori se înroşeşte. Lichidul existent în încheieturi, cu rol de „ulei” de ungere, se împuţinează, amplificând frecarea anormală, ba, mai mult, uneori, în articulaţie apare şi un lichid în plus dat de starea de inflamaţie - se face apă la genunchi, cum zice poporul. Din pricina neregulilor şi a degradării survin şi zgomote anormale în încheieturi.
În caz de dureri unii iau suplimente nutritive pentru că au auzit că acestea stimulează celulele cartilajului să secrete şi să sintetizeze noi porţiuni de zgârci. Nu există însă studii serioase care să arate eficienţa acestui tratament. Suplimentele pot limita şi, eventual, chiar întârzia degradarea cartilajului.
În artroze există, totuşi, o posibilitate medicamentoasă - să se injecteze în articulaţii, mai ales în genunchi, derivaţi ai acidului hialuronic. Acesta e un component al lichidului sinovial, secretat de căptuşeala articulaţiei, care are, cum spuneam, rol de „ulei de motor”. Odată cu trecerea anilor acesta îşi pierde o parte din substanţe, iar calitatea sa scade. Prin injectarea de componente ale acidului hialuronic în încheieturi, medicul reumatolog îmbunătăţeşte vâscozitatea lichidului sinovial şi restabileşte lubrifierea. E, de fapt, o infiltrare a trei medicamente timp de o săptămână, iar injecţiile se repetă la şase luni sau la un an. Dacă este vorba de o criză, împotriva inflamaţiei se introduce cortizon. Totuşi, în artroze, congestia e episodică, adică vine, trece şi tot aşa. În cazul degradării grave a cartilajelor, medicamentele nu mai au efect şi trebuie montată o proteză de articulaţie. Aceasta se pune numai când se impune acest lucru, nu de timpuriu, deoarece astfel de dispozitive trebuie înlocuite printr-o altă operaţie după un anumit număr de ani.
