Nu e cazul ca sforăitul să fie ţinta băşcăliei, deoarece este chiar o treabă serioasă de sănătate şi motiv de scandaluri sau chiar destrămări de căsnicii. El poate să se înfrăţească păgubos cu o altă dandana. Alături de sforăit, unii au şi întreruperi de respiraţie în somn, în aşa hal, încât nevestele se sperie că bărbaţii lor au murit lângă ele în pat, în miez de noapte.
De multe ori se produce un asemenea zgomot din gură noaptea, încât un motor de camion rablagit „bolboroseşte” cu scandal mult mai puţin deranjant decât un sforăitor care îi alungă somnul partenerului de cuplu. Acesta din urmă sfârşeşte prin a se plimba prin curte sau prin bucătărie în loc să-şi ţină capul pe pernă.
Dar nici cel care sforăie nu se odihneşte bine. E somnoros a doua zi la serviciu şi nu dă randament. Dacă apare şi apneea, adică întreruperea respiraţiei în somn, în mod repetat, omul picoteşte, nu-şi poate face bine treaba, e palid şi are cearcăne, fiindcă nu ajunge destul oxigen la creier şi la restul ţesuturilor. În plus, pauzele de respiraţie, în somn, pot provoca infarct, accident vascular cerebral, ba se poate şi muri subit.
Dar ce determină apariţia sforăitului? De la 45-50 de ani, prin îmbătrânire, ţesuturile din cerul gurii pierd fibrele elastice, care sunt înlocuite de fibre inferioare, de colagen. Musculatura din cerul gurii se relaxează, şi ţesuturile şi omuşorul flutură ca un steag în curentul de aer al respiraţiei, aşa că apare sforăitul. În plus intervin şi baraje în nas, obstrucţii, care strică curgerea aerului prin nări, cauzate de deviaţiile de sept şi de rinite ce sporesc mucoasa nasului. Şi folosirea intensă a picăturilor de nas umflă mucoasa, care se usucă, şi respiraţia devine greoaie.
Obezitatea şi tutunul sunt alţi factori în instalarea sforăitului şi apariţia apneei. La unii oameni, amigdalele sunt mai mari şi distanţa dintre ele este mai mică, îngreunând astfel respiraţia. Acest lucru se întâmplă în special la graşi. Şi cei care beau în exces cafea sforăie şi au apnee, la fel ca persoanele care obişnuiesc să mănânce mult seara. Refluxul din stomac prin esofag pe contrasens până în gură generează şi el producerea de astfel de zgomote noaptea, ca şi înghiţirea a prea multe somnifere.
Acum ceva vreme, chirurgii interveneau cu bisturiul şi tăiau o porţiune din cerul gurii, micşorau omuleţul sau amigdalele. Mai exista şi metoda folosirii unui instrument semănând cu o pipă, ce se introducea în gură noaptea pentru a facilita respiraţia. Dar unii nu suportau un astfel de accesoriu. Au apărut şi metode moderne, cu laser şi radiofrecvenţă, prin care se caută rigidizarea, întărirea cerului gurii, pentru ca acesta să nu mai fluture în curentul de aer al respiraţiei, cauzând sforăit şi apnee. Continuă să explice acest capitol de ORL profesor doctor Dorin Sarafoleanu, întemeietor de clinică şi şcoală ORL la Spitalul „Sfânta Maria”. Se introduc nişte electrozi sub ţesutul cerului gurii, se modifică radiofrecvenţa şi apar cicatrice sub pielea palatului gurii, care întăresc ţesuturile pentru a nu mai fâlfâi în timpul respiraţiei. La nevoie se remodelează omuşorul cu laser. Astfel se micşorează şi amigdalele când ele sunt prea apropiate şi se intervine şi în nas dacă există baraje în calea respiraţiei. Tot cu electrozi se introduc sub mucoasa nărilor unde de radiofrecvenţă şi se micşorează grosimea acesteia.
