O grămadă de specialişti rostesc o frază ce îi intrigă pe oamenii de rând, cum că durerea e chiar o treabă bună, fiindcă atunci când o resimţi afli de o neregulă la unul dintre organe şi te duci negreşit la doctor. Specialiştii mai afirmă că e vai ş-amar când te macină pe tăcute câte o boală vicleană, dintre cele care nu dau niciun sunet de alarmă. Aşa ajunge să lucreze în rău înlăuntru omului câte un diabet, o hipertensiune, un cancer, toate parşive şi nezgomotoase, iar în momentul în care încep să dea semne e deja prea târziu, ajungând în stadii înaintate, în faza complicaţiilor.
Bineînţeles că nu e plăcut să te fulgere câte o durere ce poate dura de la un ceas până la zile şi săptămâni întregi. Nişte cercetători au avut ideea de a alcătui chiar şi un clasament al celor mai violente dureri. Podiumul durerilor de maximă brutalitate a arătat astfel: pe locul unu, deci cea mai violentă, este durerea din pancreatită acută. Pe locul doi se clasează chinurile date de pietrele la rinichi şi abia pe locul trei se situează gheara în piept care conduce la infarct.
Când am abordat acest clasament al violenţei durerilor împreună cu nişte medici valoroşi, aceştia au obiectat, întrebând unde se regăseşte atunci una dintre cele mai teribile dureri, cea din nevralgia de trigemen? Şi, pe bună dreptate, fiindcă din pricina acestor dureri date de nervul trigemen (ce apar când ţi-e lumea mai dragă, te pârjolesc, apoi dispar ca prin farmec, repetându-se paroxistic), unii dintre suferinzi se sinucideau de disperare. Nu este de mirare că nu mai puteau suporta perpelirea acestor dureri groaznice.
Dar să vedem ce este nevralgia de trigemen. Nervul trigemen este situat în zona capului şi este alcătuit din trei ramuri: prima inervează fruntea şi orbitele ochilor, a doua lucrează pe maxilarul superior, iar cea de-a treia, pe mandibulă, adică pe maxilarul inferior. Care sunt semnele acestui blestem, numit nevralgia de trigemen? În primul rând, apare brusc o durere ce durează de la câteva secunde până la unul-două minute, aşa că medicii n-au timp să-i aplice suferindului un tratament, o medicaţie. Nu i se pot da celui cu nevralgie de trigemen calmante locale, deoarece, atunci când e afectată zona orbitelor, pilulele pot strica grav corneea. Durerea de nevralgie de trigemen e declanşată şi de unii factori externi, cum ar fi: o picătură de apă rece ce atinge pielea capului atunci când te bărbiereşti, spălarea pe dinţi, o atingere simplă a feţei sau o lovire. În nevralgia de trigemen durerile vin şi dispar, intercalându-se pauze, iar reapariţiile lor sunt pur întâmplătoare. Când nevralgia de trigemen este dată de alte cauze decât de această nevralgie în sine, durerile sunt de intensităţi mai mici, dar continue. Am abordat astfel clasificarea nevralgiilor de trigemen.
Cea mai întâlnită este nevralgia de trigemen esenţială, de cauză necunoscută, ce declanşează doar dureri, dar omul îşi păstrează sensibilitatea în zona capului. Nevralgia de trigemeni secundară este ca ecoul altor boli, cum ar fi tumorile, anevrismele (acele umflături pe vase), abcesele, inflamaţiile. Aceste nevralgii secundare aduc şi dureri, dar şi o pierdere a sensibilităţii la obraz. Când se pune greşit diagnosticul în nevralgiile de trigemen, sunt considerate adesea ca vinovate afecţiuni ale dinţilor şi oamenilor li se scot degeaba dinţi şi măsele.
Academician profesor doctor Constantin Popa, şeful neurologiei româneşti continuă explicaţiile. Nevralgia de trigemeni esenţială este curabilă, existând un tratament medicamentos. Se recomandă pastile din clasa carbamazepină, un antiepileptic eficace dacă este luat permanent. Dacă nu a cedat durerea (în 40% din cazuri), se apelează la un alt medicament împotriva epilepsiei din clasa fenitoină. Dacă nici aşa răspunsul nu e eficace, se recomandă Baclofen, o doctorie împotriva contracturii.
În condiţiile în care medicamentele nu au eficienţă, trebuie să intervină chirurgia. O primă metodă chirurgicală este de a distruge ganglionul Gasser, ce culege toate durerile de pe traseul nervului trigemen. Acest ganglion este distrus cu radiofrecvenţă. Într-o altă abordare, chirurgul trebuie să taie, în partea din spate, osul cranian, eliberând astfel nervul trigemen de sub presiunea din craniu.
