Depunerea grăsimilor pe pereţii vaselor este semnul prăpădului lent care macină destinul omului. Este o fatalitate care trebuie întârziată cât mai mult şi trebuie să se încetinească „nămolul” de pe artere.

În burta omului nu e plictiseală. Multe mecanisme acţionează în abdomen, în stomac, dar chiar şi în intestine, care nu sunt doar nişte maţe, nişte ţevi, ci locul unor procese rafinate. Pe bună dreptate, ştiinţa a inventat o zicere, o metaforă - „creierul din abdomen” - fiindcă acolo se petrec lucruri dirijate complicat de sistemul nervos. Iar în colon, în intestinul gros, nu circulă spre eliminare doar materiile fecale, ci acolo coexistă bacterii rele, dar şi bune, o lume complexă în echilibru decisiv, dar lesne de stricat.

Cine crede că răguşeala, tusea şi intrarea mâncării pe drumul greşit către plămân sunt nişte mici nereguli care apar des şi nealarmant se păcăleşte. Acestea sunt stări anormale, care survin în momentul în care ceva nu funcţionează bine.

Nu e cazul ca sforăitul să fie ţinta băşcăliei, deoarece este chiar o treabă serioasă de sănătate şi motiv de scandaluri sau chiar destrămări de căsnicii. El poate să se înfrăţească păgubos cu o altă dandana. Alături de sforăit, unii au şi întreruperi de respiraţie în somn, în aşa hal, încât nevestele se sperie că bărbaţii lor au murit lângă ele în pat, în miez de noapte.
De multe ori se produce un asemenea zgomot din gură noaptea, încât un motor de camion rablagit „bolboroseşte” cu scandal mult mai puţin deranjant decât un sforăitor care îi alungă somnul partenerului de cuplu. Acesta din urmă sfârşeşte prin a se plimba prin curte sau prin bucătărie în loc să-şi ţină capul pe pernă.