… De mult timp n-am mai văzut o sală să râdă în valuri, ca la ultima premieră oferită de Teatrul Arca. O piesă („Menage a trois”), scrisă de comediograful de răsunet pe toate fusele orare ale lumii, Neil Simon, americanul născut, în 1927, în Bronx-ul newyorkez, omul cu nume de teatru pe Broadway, cunoscut şi în România, unde i s-au jucat, printre altele, cu mare succes, „Desculţ în parc”, „Biloxi Blues”, „Un cuplu ciudat”. Acum, o altă lovitură, datorată textului, dar şi încântătorului cvartet de realizatori.
Add a comment

Guy Ritchie, fostul soţ al Madonnei, l-a distribuit din nou pe Robert Downey Jr în rolul lui Sherlock Holmes, pe care l-a imaginat mai ridicol şi mai cinic decât realizatorii anteriori. Pe Watson i l-a încredinţat lui Jude Law şi au plecat într-o aventură extrem de complicată, ce se petrece într-un ritm ameţitor, dar de o mare frumuseţe vizuală, ce conţine şi câteva scene ce o să vă taie respiraţia. Stephen Fry în costumul lui Adam te lasă fără grai.

Add a comment

... Purificaţi de Sfintele Sărbători, mai buni şi mai frumoşi sufleteşte, la mijloc de ianuarie, am mai celebrat un timp sacru - naşterea, în 1850, a lui Mihai Eminescu, acest „Beethoven al graiului românesc”, cum l-a numit Tudor Arghezi. Şi, în fiecare an, la 15 ianuarie, ne umplem sufletul şi visarea cu versul sfânt al poetului naţional, încărcat de minunate căutări şi descoperiri în slova românească. Şi, în fiecare an, de Ziua lui Eminescu, se pornesc, de la grădiniţe până la Academie, tot felul de manifestări, aduceri aminte care ne fac să vibrăm şi să privim viaţa altfel, să ne simţim înnobilaţi de perfecţiunea operei eminesciene, în care dragostea e de sorginte cosmică, într-o lume ce devine şi decade.
Add a comment

Mai spectaculos decât toate celelalte episoade la un loc, „Misiune imposibilă” este sinonimă cu Tom Cruise, pe care, este evident, l-a amuzat să joace în această aventură în care a călătorit de a rupt şi s-a căţărat pe clădiri cu etaje nenumărate ca să scape lumea de un sfârşit aparent inevitabil. Ce-i drept, câteva scene seamănă cu „Războiul lumilor” (al cărui protagonist a fost tot el), dar filmările din Budapesta sunt absolut senzaţionale, iar ideea de a arunca şi Kremlinul în aer - ca să nu se întâmple atacuri teroriste majore doar peste Ocean - e ingenioasă atâta vreme cât rămâne doar la nivel imaginar.

Add a comment

… Nu pot înţelege cum despre spectacole de mare valoare se poate scrie şi vorbi atât de puţin, preferându-se realizări de duzină, dacă nu chiar şuşanele. Este şi (sau mai ales!) cazul musical-ului „Rebecca” de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, o producţie absolut de senzaţie, cum n-am mai văzut, parcă, în România, multe momente făcându-mă să cred că mă aflu într-o sală de pe Broadway, capitala acestui gen de spectacol. Chiar dacă, la noi, premiera a avut loc primăvara trecută (cea mondială, în 2006, la Viena), „Rebecca” (în două distribuţii!) se joacă efectiv cu casa închisă, cu zeci de scaune suplimentare pe culoarele laterale, iar fericiţii ajunşi în sală cunosc starea de fascinaţie, de miracol. Musical-ul de zile mari al lui Michael Kunze (libretist şi textier de faimă internaţională, câştigător, printre altele, al Premiului Grammy) şi Sylvester Levay (muzica şi orchestraţia) beneficiază de o excelentă simbioză artistică româno-ungară, fără de care nu s-ar fi ajuns la un asemenea succes. De la interpretarea uluitoare din punct de vedere vocal (Adina Sima - Doamna Denvers, debutanta Alexandra Crăescu - naratoarea „Eu”, viitoare doamnă de Winter, Florin Budnaru - Maxim de Winter, Vlad Robu - nebunul Ben, „piscurile” unei echipe extraordinare) la decorul fabulos creat de echipa maghiară (Balasz Horesnyi, Rita Velich - costume), în regia de clasă a lui Attila Beres, născut la Târgu-Mureş, licenţiat în matematică (la Cluj), regie (Târgu-Mureş) şi teatrologie (Bucureşti), ca, în ‘99, să se mute la Budapesta, unde a absolvit şi acolo Universitatea de Artă Teatrală şi Film, ca să explodeze în lumea musical-ului.
Add a comment

Aşteptat cu mare nerăbdare de câteva luni încoace, de când prin mall-uri a apărut imaginea în mărime supranaturală a patrupedului cel roşcat şi aproape niciodată desculţ... să vină mustăciosul! A intrat în sfârşit pe ecrane în 3D (ca, vorba Lupului din „Scufiţa Roşie”, basmul semnat tot de Charles Perrault: „Ca să-l vedem mai bine!”) Puss are vocea… inconfundabilă a lui Antonio Banderas, cuceritorul, latin-lover-ul care nu se mâţâie deloc şi dovedeşte mult curaj atunci când vrea să-şi împlinească un vis cu care speră să-i facă mai fericiţi pe locuitorii unui sat care l-au adoptat, în frunte cu o mămică surogat. S-ar putea ca Shrek, alături de care a apărut iniţial, să devină gelos pe această figură legendară, care are o slăbiciune pentru luminiţele mişcătoare (şi nu cele înşelătoare de la capătul tunelului), dar cu care în rest nu e de glumit.

Add a comment